luni, 13 octombrie 2014

Pacemaker la Maratonul International Bucuresti 2014

Iata ca am bifat a doua mea experienta ca pacemaker la MIB 2014, prima la un maraton, precedenta fiind la Semimaratonul Petrom in primavara.

Ca de obicei, am ratat aproape complet pregatirea de toamna, pe motiv de tura anuala din Alpi, (prima parte a relatarii o puteti citi aici), coroborat cu Transmaraton. Au mai venit si niste delegatii, asa ca tacamul a fost complet.

Saptamana dinainte de MIB am petrecut cu multa cafea, mancare si sedinte la Londra. Carbo loading ratat aproape complet, a fost mai curand un baconloading. Colac peste pupaza am baut tone de cafea, asa ca efectul Activatorului urma sa fie minim. Dar oare am nevoie de Activator daca alerg ca pacer? S-a dovedit foarte util pana la urma



Cand Gabi si Oana Solomon au lansat cautarea de iepuri (pacemakerii sunt numiti iepuri in jargonul alergatorilor) eu m-am inscris pentru 4:30, 4:45 sau chiar 5:00, mai ales ca vroiam sa alerg si la Maratonul Piatra Craiului cu o zi mai devreme. Din pacate delegatia m-a facut sa ratez MPC, asa ca atunci cand Gabi m-a anuntat ca m-au pus la 4:15 nu am zis (mai) nimic :).

PB meu la maraton e 3:57, deci destul de aproape de 4:15, mai ales tinand cont ca eu la MIB 2013 alergasem cu grupul de 4:15 ca si pasager :).

O supriza foarte placuta a fost faptul ca Oana Terteleac era iarasi pacer la 4:15, ca si anul trecut, cand m-a dus cu bine la un pb de 4:13. De data asta urma sa fim colegi de pacing, o surpriza placuta si pentru ca Oana este o persoana foarte tonica. O placere sa alergi cu ea :). In ultimul moment ni s-a alaturat si Mihai Caltaru.

Am ajuns inapoi in tara sambata pe la 5, dupa un zbor cu peripetii (pana inainte de decolare) si prin bunavointa lui Andrei Donciu, care a venit sa ma culeaga, am ajuns pe la 6-7 la piata Constitutiei, ca sa-mi iau kitul. O prima surpriza negativa a fost lipsa tricoul marimea S (le prefer foarte stramte din cauza problemelor cu sfarcurile), o a doua a fost lipsa revistei Alerg din kit. Incepem bine imi zic.

Dimineata era cat pe aci sa ratez cursa cu totul, din cauza ca am pus telefonul sa sune cu optiunea weekdays (nu ma intrebati cum :D), deci telefonul suna la ora corecta, luni dimineata, nitel cam tarziu totusi. Noroc ca dadusem din intamplare la eventul de pe facebook, care din fericire are un sunet de apel destul de ascutit, si din fericire cu 1:30 ore inainte de start. Am sarit din pat ingrozit la 7:30 si cumva am reusit sa ies din casa din juma de ora, mancat si cu "scaunul" rezolvat (aspect foarte important inainte de o cursa mai lunga).


Ajung la locul faptei destul de tarziu, si constat ca nu avem baloane & heliu. Cand am sosist, unii pacemakeri isi scriau timpul pe tricouri cu markerul. Apar pe la fara 20 si 2 pumni de baloane, toate rosii, si le umflam fiecare pentru el. Din lipa de heliu nu sunt foarte vizibile, asa ca majoritatea decidem sa le prindem de umeri, desi urmau sa ne bata peste ceafa la fiecare pas timp de 4-5 ore.

Am intrat foarte tarziu in zona de start, iar cand mi-am facut loc mai in fata am observat ca deja cronometrul oficial mergea. Se daduse startul, dar nu am auzit nimic. Din pacate multi nu au avut sansa sa vina langa noi de la inceput, pt ca am intrat prea tarziu.

S-a plecat destul de tare, cu toata aglomeratie inerenta startului. Multa lume in zona de start, singura care aduce a maraton de mare oras.

Temperatura este ideala. 12-14 grade, soarele sus pe cer, o placere sa alergi. Din pacate dupa Unirii lumea se rareste, si alergarea devina una mai solitara. Noroc ca incep sa curga pe la Muncii alergatorii din sens opus, asa ca ai ocazia sa te saluti cu prieteni mai rapizi J.

Pe la piata Alba Iulia incep sa se planga alergatorii din grupul nostru (nu foarte mare) ca ritumul e cam rapid, asa ca incep sa ma uit mai atent dupa bornele kilometrice. Avem deja vreo 2-3 minte avans, avans care a crescut in mod constant, din pacate.

Potiunea de la Muncii pana la stadionul National este partea care imi place cel mai putin, din cauza multor obstacole pe/in “asfalt, gen gropi, sine de tramvai, piatra cubica prost pusa, etc.

Oana este responsabila cu buna dispozitie, iar ritmul este destul de lejer ca sa permita conversatia in grup, cel putin la prima tura. Cel mai placut moment este evident traversarea zonei de start/sosire, care mereu geme de spectatori, majoritatea sustinatori, care fac o atmosfera frumoasa. Eu aud mereu incurajari de genul: bine iepurasule :)))

Alta zona frumoasa este cea de pe Calea Victoriei, unde poti vedea cine este imediat in fata si in spatele tau, util daca cauti sa vezi cum este in situat intre 2 pace grupuri.

Terminam prima tura cu 5 minute avans. Deja incepusem sa ma ingrijorez, si incep sa duc tratative cu Oana si Mihai sa temperam ritmul. Grupul nostru este constant ca si numar, 5-6 alergatori care sunt cu noi de la inceput, altii pe care ii culegem, stau cu noi o perioada si apoi raman in urma.

Avansul creste usor-usor, desi deja avem numeroase discutii in grup. Din pacate nu am reusit sa pastram un ritm constant. Am incercat sa raman mai in urma, si usor-usor mai reducem din avansul nostru.

Ma resimt si eu nitel, lipsa de antrenament din ultima perioada + saptamana de delagatie mi-au cam venit de hac. Nu e destul ca sa ma incetineasca, dar am simtit un usor discomfort, pe care l-am tratat cu geluri si un activator de la Sponser, care te scoala din morti la nevoie.

Deja este destul de cald, iar unii din alergatorii nostri fac eforturi mari sa ramana cu noi. Ii incurajam si eu sau Oana ramanem cativa metri in urma sa-i remorcam pe intarziati inapoi in grupul principal, mai ales dupa punctele de hidratare. Aveau sa ajung cu totii in jur de 4:15, chiar daca o parte nu au reusit sa se tina de noi pe ultimii 2-3 kilometri.

Pe portiunea de pe Splai incercam si reusim sa aspiram cati mai multi alergatori in dificultate, o buna parte ramanand cu noi pana la final. Deja toti 3 pacemakerii suntem activi, vobim cu alergatorii, ii incurajam pentru ultimul efort.

Grupul nostru se intinde acum pe 100-200 de metri, dar toti au reust sa ajunga in 4:15.

Am terminat in 4:12, cam la 3 minute de timpul fixat. Nu e cea mai buna performanta de paceing posibila, dar a fost cea mai buna posibila in ziua respectiva J.

Dupa finish am vrut sa-l vad si pe Daniel (Osmanovici, un prieten vechi) sosind, dar am fost sechestrat de 2 fete simpatice de la organizare, care m-au tarat pana pe scena, unde am primti un premiu pentru costum, alaturi de alti alergatori.

Asa a mai trecut un MIB, al patrulea pentru mine. Sa speram ca micile deficiente de organizare, care parka au fost mai vizibile anul acesta, vor si corectate pana la anul, iar atunci sa putem depasi baiera de 10.000 de alergatori la MIB, la toate problele.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu