miercuri, 21 iunie 2017

Timpi limita si echipament obligatoriu

Dupa articolul de anul trecut dupa 2x2 race revin asupra acestui subiect. Inspiratie mi-au fost concursurile de anul acesta unde mama natura si-a cam facut de cap, in special Transilvania 100 si la Retezat Sky Race. La Retezat am asteptat o amica 4 ore la final, o asteptare plina de emotii, pentru ca se terminase cursa si ea nu mai venea. Tot asteptand am avut ocazia sa aud tot felul de povesti apocaliptice despre vremea de pe varful Custura, cu grindina pe fond de vant de 60-80 km/h, mai puternic la rafale probabil. Cel putin 3 persoane mi-au spus ca au vazut iadul pe sus J.


In general cine a fost bine echipat nu a avut (prea mult) de suferit, dar au fost si destui care aveau doar bluze sau doar tricou, fara sa aiba geci sau foite. Cam aceasi poveste si la Transilvania 100, multi au avut echipament minim. Nu vorbesc aici de alergatorii de elita, care au o experienta bogata, stiu foarte bine ce pot si cat duc, si nici de oamenii cu experienta lunga de mers pe munte, care la fel nu se sperie de udeala si de mers prin vant si ploaie. Ma refer mai ales la generatiile mai noi de oameni care au trecut de la asfalt la alergarea montana. Am vazut atat in Bucegi cat si in Retezat oameni care aveau mari probleme de la frig, aproape de hipotermie, am vazut oameni scosi cu ambulanta, salvamontul, etc.

Toate acestea in conditiile in care vremea era anuntat la peste 2000 m ca fiind foarte rece, cu temperaturi resimtite, pe motiv de vant puternic, de minus 6-8 grade Celsius. Organizatorii au lansat tot felul de mesaje, pe toate canalele si modurile posibile, si totusi au fost destui care i-au ignorat si au avut probleme. Inclusiv la sedinta tehnica, pe mail, facebook, etc. In afara de asta prognozele disponibile pe diverse site-uri gen Meteoblue, care indica destul de precis conditiile meteo chiar de pe varful muntelui, iti ingaduiau sa te echipezi in mod corespunzator.

Deagi alergatori si alergatoare, pantalonii scurti pe o astfel de vreme sunt doar pentru cine stie sigur ca nu va avea probleme pe o astfel de vreme. Adica pentru cine se va misca constant si destul de in forta ca sa se incalzeasca. Fusta de alergare arata foarte bine, si trebuie sa recunosc ca sunt un fan al fetelor care alearga in fusta, dar lasa cea mai mare parte a piciorului gol. Daca stii ca esti friguroasa, oare nu e mai bine sa iei un colant lung? La fel daca nu esti rapid/rapida si stii ca vei petrece un timp mai mare in cursa (6-8 ore pe traseul Custura) ar fi fost bine sa asculti sfatul organizatorilor de la sedinta tehnica si sa iei in afara de foita de ploaie si o bluza in plus, manusi si ceva de pus pe cap.

Din pacate este evident ca nu ne putem baza pe bunul simt si pe instinctual de conservare, pentru ca mereu vor fi oameni cu mai putina experienta care nu vor sau nu stiu sa se informeze, si vor avea astfel de probleme. Ce pot sa faca organizatorii, care in cazul unui accident mai serios infrunta anumite riscuri, din categoria celor care NU sunt acoperite de declaratia pe proprie raspundere pe care o semnam de fiecare data.

Aici stiu ca imi voi atrage iar o groza de injuraturi si pareri de bine, dar eu consider ca sunt cateva solutii simple si aplicate de ceva vreme la concursurile de afara.

Prima ar fi timpi limita mai stransi si in scadere pe termen mediu si lung. La Olympos Maraton  fiecare CP (si sunt 13) are timpul limita, si daca l-ai depasit ti se ia numarul si ai iesit din cursa. Un cunoscut alergator roman are 8 participari si abia 3 editii terminate, ceea ce nu l-a impiedicat sa revina in fiecare an. Timpii limita sunt stabiliti asa incat sa te oblige sa alergi si nu sa mergi la plimbare. In pozele de la cursele noastre se vad o groaza de alergatori care merg mai lejer decat la plimbare, care stau la taclale si fac poze pe tot traseul. Asta nu e neaparat ceva rau, dar trebuie sa tineti cont ca acest lucru va prelungeste sederea pe traseu si va expune la riscuri prelungite, care corroborate cu lipsa de conditie fizica si de experienta montana, va pun in pericol.


Un concurs de alergare este un concurs unde vii sa alergi si nu sa vizitezi muntele. Poti reveni mai bine echipat ca sa faci poze, sa admire peisajul. Nu vreau sa ma pun in calea fericirii nimanui, dar nici nu as vrea sa mai vad oameni cu hipotermie, oameni adus jos cu targa, etc. Iata o relatare de la cineva (o sa pastraz naratorul anonim) care a facut parte din cei care au avut probleme. Relatarea e usor apocaliptica, dar descrie excelent prin ce au trecut multi alergatori:

O cursa foarte diferita fata de cea pe care am avut-o eu. Cei care au terminat Custura sub 6 ore nu au prins vremea infernala pe varf, doar vant puternic.

Daca timpul limita de la Salvamont Buta ar fi 3;30 sau chiar spre 3 ore, cu siguranta toata lumea nu ar mai avea timp de stat la povesti si facut poze. Imi pare rau pentru cei care isi doresc Custura dar nu pot ajunge in timpul acesta. Ambitia si vointa nu pot inlocui antrenamentul, dar muntele si cursa raman acolo.

Alta propunere ar fi un control al echipamentului in cursa (acela care mereu e pomenti, dar niciodata nu se face), dar pentru cei de la coada clasamentului. Ar fi absurd sa-i opresti pe Palici, Soby si Preda din lupta lor pentru locul 1 ca sa-i controlezi de echipament. Dar ai putea a zicem dupa ce au trecut jumatate sau 2/3 din alergatori sa-i controlezi pe cei de la coada cursei, sa vezi daca au echipament corespunzator vremii. Nu as face asa ceva pe vreme buna, ci doar cand stii ca e posibil sa fie vreme rea (sau chiar e :D), mai ales pe prognoze proaste, cum a fost sambata.

Acest control l-as face intr-un punct strategic, cum e Buta la Retezat, si m-as asigura ca oamenii care vor petrece inca 4-5 ore pe munte au la ei tot ce le trebuie ca sa fie in siguranta. Cine nu are e poftit frumos pe traseul mai scurt. La fel si cu cei care sunt vizibil aproape de hipotermie. La Eco as face asa ceva la intrarea in bucla 3 daca ploua si sunt conditii ca in 2016. La Transilvania 100 merge facut la Malaiesti, etc.

Nu as vrea sa se inteleaga ca le reprosez ceva la organizatorii de la Retezat Sky Race. Am apreciat si eu organizarea excelenta, si mai ales procedurile bine puse la punct cu cei de la Salvamont si Jandarmeria Montana, care au permis evacuarea multor alergatori in conditii de siguranta de pe munte, chiar si in lipsa unor comunicatii eficiente (nu era semnal deloc). 

Apreciez ca organizatorii au incercat sa-i multumeasca pe toti, lasand inscrierile libere, acordand medalii si la cei care au depasit timpul limita, etc, doar ca riscurile inerente ar trebui reduse cat mai mult, si aceasta va insemna in mod inevitabil luarea unor masuri mai nepopulare.

Voi ce opinie aveti?

luni, 19 iunie 2017

Retezat Sky Race 2017 - Au si vant

Anul acesta mi-am dorit sa ajung iar in Retezat, asa ca m-am inscris la Retezat Sky Race in ziua in care inscrierea era la un pret foarte bun, 50 lei. Mai rar asa ceva la noi, doar la 2-3 curse ai happy registration day. Cazarea e simplu de rezolvat, sunt conditii bune de campare chiar langa start. Anul acesta am fost nitel mai destept, si mi-am luat o zi de concediu ca sa nu ajung cu noaptea in cap la Cheile Butii, asa ca am plecat de dimineata si am ajuns acolo la o ora lejera, ceea ce a lasat timp de toate, inclusiv socializare cu o bere (doar una).

Vremea se anunta interesanta, cu vant si posibila ploaie, basca ceva temperaturi real feel mult sub zero. Pana la urma prognoza s-a mai limpezit, ploaia era data dupa ora 14, cand aveam sa fiu pe jos, deci m-am echipat ca de obicei, colanti scurti de compresie, tricou + manecute, rucsac/vesta de alergare de la Camp, 2 flaskuri cu apa (unul era de ajuns), foita in rucsac, 5 geluri si un Amino. In picioare Mutantii de la La Sportiva.

Dimineata start la ora 9, asa ca ma scol la 7, mic dejun cu fam Hategan & friends, o mica incalzire de 3 km si m-am bagat in zona de start, mai in fata, pentru ca aveam un podet pe la km 2 unde nu voiam sa-mi pierd elanul. Se pleaca tare, e la vale, primul km e un 4:00, al doilea cu 4: 20. Nu au absolut nici o legatura cu ce va urma, pentru ca se face dreapta, se traverseaza Jiul de Vest si incepe urcusul prin padure spre schit. Aici Tibi incepe sa se duca, si simt de la primii pasi in urcare ca nu e o zi foarte buna. Nu am vlaga, urc la ralanti, iar lumea curge pe langa mine. Cred ca toata cursa m-au depasit peste 100 de persoane. Nu cred ca am plecat prea tare pe asfalt, 4 pe mie pe asfalt si macadam e ceva destul de lejer pentru mine. In fine :)

Traseul urca pana la un schit, km 4 unde avem primul punct de hidratare, apoi urca sustinut pana la primul punct de alimentare, km 6, si deja avem 700 m diferenta de nivel. De aici mai avem cam 300 m pana in varful Plesa, de unde avem un sus/jos pana pe varful Piule, 2081 m, Creasta Plesa-Piule este ingusta, cu multe portiuni tehnice, alte portiune unde poti alerga bine, si cu urcari scurte dar sustinute. Adauga privelisti care iti taie rasuflarea, printre care cea a varfului Custura, unde urma sa ajungem peste putin timp, care la inceput era in nori. 

De la varful Piule coboram abrupt spre saua Scorota, avand inclusiv o portiune amenajata cu corzi fixe de baietii de la Salvamont. Profit ca nu e nimeni in fata mea si alerg la vale pe coarda cu fata in jos. De aici traseul coboara abrupt spre Salvamont Buta, iar coborarea abrupta strange alergatorii, asa ca dupa jumatea ei alergam intr-un grup compact, unde s-au facut multe depasiri. Moralul care era destul de jos primeste un boost, pana in acel loc am fost doar jalon :)). La Buta am ajuns in 2:30 h.

La Buta iau al doilea gel al zilei, iau si Amino, pap ceva si da-i bataie spre saua Plaiul Mic. La cateva minute incepe sa ploua destul de tzapan, dar nu dureaza foarte multe. Cu cat ajungem mai sus cu atat vantul isi face simtita prezenta. Imi pun foita si ii dau bataie pana in sa, de unde facem dreapta in alergare pt juma de km pana incepe urcarea sustinuta spre vf Custura.

De aici vantul bate foarte puternic, asa ca desi nu mai ploua, raman cu geaca pe mine si incerc sa alerg/merg catd e repede pot. Ritmul e destul de anemic, iar vantul face tot posibilul sa ne franeze cand facem zig-zaguri si cotim spre stanga. 

Custura nu mai este in nori, se vad voluntarii din ce in ce mai bine. Cinste lor, au stat acolo o zi intreaga, cu vant, ploaie si grindina. Cand alergati si va este frig si greu, ganditi-va un pic la cei care stau toata ziua si ingheata ca noi sa putem alerga.

Am ajuns sus in 4h, si am fost rasplatit cu privelistea spectaculoasa a lacurilor de sub varf. Am dat pe gat un pahar cu apa si i-am dat bataie pe portiunea tehnica pana la varful Marii (ar fi frumos sa se numeasca Al Marii :D), si de acolo la vale pe coborarea aproape nesfarsita. Greu, greu s-au incalzit motoarele, abia dupa ce m-am oprit sa da jos geaca si un pipi (fapt care i-a determinat si pe cei din spatele meu sa faca la fel :)))) am inceput sa accelerez un pic.

Am depasit 2 grupuri de 3-4 alergatori, si parca merge un pic mai bine, dar nu eram cine stie ce rapid. Cam 1:20 am facut de pe varf pana la finish, un timp mediocru. Pe coborare am dat de o turma de oi fara caini (deci se poate) si de un grup de salvamontisti, care urmau sa aiba mult de lucru.

Au urmat cativa km pe forestier, si ne-am intalnit cu 1,5 km inainte de finis cu traseul Buta, de unde curgeau destul de multi concurenti. Ultimul km a fost o coborare foarte misto prin padure, pe o poteca (uscata) de pamant, dar unde a trebuit sa fac multe depasiri riscante pentru ca erau multi concurenti de la Buta. Am terminat in 5;20h

Dupa am stat vreo 3-4 ore sa-i asteptam pe toti prietenii si cunoscutii care mai erau in cursa. Din fericire toata lumea a venit cu bine, pe picioare sau cu Polarisul Salvamontului. La o ora dupa ce am trecut noi pe sus a inceput o grindina foarte urata. Practic a fost o alta cursa, in conditii mai grele. Bravo la toti care au terminat in aceste conditii vitrege. O sa tratez subiectul intr-un articol separat ;)

Seara dupa premiere a fost un chef absolut fabulos. A cantat o formatie de coveruri din Craiova, Inertia (cred ca au facut concertul vietii lor :D), iar dupa am dansat pe muzica lui Catalin Sanatescu pana la 2 dim, cand am fost trimisi la nani, nu de alta dar aveam cursa copiilor dimineata.

Dimineata am avut bucuria sa-l vad pe fiul cel mare al Corinei si Claudiu Hategan, Victor, castigand prima lui cursa de alergare. Si el si David au talent nativ, fuleu frumos si calitati de alergare. Viitori campioni.

Cu greu ne-am lasat dusi spre casa :)

Foarte fain a fost, organizare impecabila. S-a vazut ca desi nu se putea comunica cu CP-urile, procedurile au fost bine puse la punct, iar oamenii care au avut probleme medicale, sau pur si simplu au fost prea epuizati, au fost scosi in siguranta de pe munte de salvamont, jandarmeria montana si organizatori. Din fericire nu au fost probleme grave

PS Multumesc Aurelian Maxer pt poze :)

joi, 15 iunie 2017

Ultrabug 2017 - un concurs altfel

A doua participare a mea la Ultrabug 2017, un concurs pe etape de 100 km. Mi-a placut foarte mult anul trecut, povestea o gasiti aici, asa ca Ultrabug-ul era pe lista si anul acesta.

Un ultra de 100 km pe etape este mult mai usor decat unul dintr-o bucata, din motive evidente. Alergi 42 km in prima zi, odihna, mancare, odihna, mancare, iar mancare si apoi un somn bun. Apoi 50 km care incep foarte inspirat cu o bucata de asfalt numai buna pentru dezmortire, apoi repeti scenariul din prima zi. Ultima zi are doar 8 km, asa ca bagi viteza si scuturi picioarele bine.

Ultrabug nu este doar despre alergare, e un eveniment care include mult mai multe, unde iti poti aduce familia pentru ca se gaseste mereu cate ceva de facut, gen beer mile, concursul de hoola-hup, jocul din prima seara gen petanque (asemanator si cu bowling, dar in aer liber, si fara bila, aruncai cu un fel de popica). Plus foc de tabara, cheful de la stana, etc

Zona este absolut superba, ideala pentru alergare si bicicleta, oamenii foarte prietenosi, preturile mici, motive sa revii in fiecare an.

Anul asta, intrat in zodia lui Lenin, mi-am gasit cazare si transport pe ultima suta de metrii. Multumesc lui Sebi care m-a aranjat in masina Mihaelei Groza (multumesc Mimi, esti o persoana foarte simpatica si o soferita de prima mana) si la cazare. Impreuna cu Roxana Lucaci, Livian Trufin, Robert Hajnal si Sebi Chiriac s-a format o gasca foarte misto. Bine, gasca se formase la MIUT, dar acum s-a copt mai bine :D

Drumul a fost placut, chiar daca lung. De data asta nu am mai trecut prin mijlocul Siretului ca acum un an, si am ajuns la destinatie la o ora decenta. Dupa ce am luat kiturile, si am reusit sa ne cazam mai aproape la niste oameni foarte de treaba. Mare diferenta fata de alte zone in atitudinea oamenilor. Gazdele ne-au luat putin la cazare (50 lei camera), pe motiv ca nu era apa calda din cauza unei defectiuni in corpul nostru de cladire. Era in cel de peste curte, unde au stat Robert cu Sebi. In plus gazdele au fost mereu atente, ne-au alimentat permanent cu prajituri de casa, sarmale, parjoale si cafea. Ospitalitate bucovineana :)

Prima zi a fost una insorita si calda, nu foarte calda din fericire. Traseul este unul rapid, cu urcari la inceput, apoi cu o bucata destul de lunga de forestier. Eu am plecat usurel, nu am tras pe primele coborari si urcari, unele abrupte, iar cand am dat de forestier in urcare am pus motoarele in plin si am inceput depasirile. Mie imi convine mult un astfel de traseu, cu bucati lungi de drum usor ascedent si coborari nu foarte tehnice.

Marcajul este excelent, iar voluntarii stiu mereu unde se afla si ce urmeaza. cand ajungi in punct se reped sa te alimenteze, sa-ti umple bidoanele si te anunta ce distanta e pana la urmatorul CP.

Traseul inconjoara complet o ditai cariera, dar este atat de idilic incat cu greu iti poti retine tipetele de incantare. Urcam coboram si iar urcam, traversam si coboram in alta vale, de unde intram pe un fals plat foarte usor in urcare (turatie mare, da-i bataie) ce ne duce printr-un sat. Acolo avem alt CP, si de acolo drumul de 12 km e doar pe un drum forestier.

Aici daca aveam niste
adidasi cu protectie mai mare as fi alergat mai repede, pentru ca pe partea in coborare drumul a fost reparat cu o piatra cu granulatie mai mare. No stress, tot am avut o medie de 5/mie urcare si coborare.

Alt CP, dau pe gat niste cola, si o iau direct prin rau, desi un voluntar amabil a incercat sa ma indrume spre un podet (nu am inteles de ce). De aici urcam iar prin fanete traversand garduri si porti, semn ca trecem prin pasunile si curtile oamenilor.

De aici traseul urca si coboara pana ajunge la ultima urcare a zilei, una destul de dura, un drum de TAF cu inclinatie mare. E cald, asa ca profit de izvoare si sipote ca sa-mi racoresc teasta si sa-mi ud jambierele. Astfel racorit urc in forta si ajung pe o pajiste ca in povesti, una in plus. Aici avem si un CP si dau de Elena Mailat, care imi face niste poze. Nu stau mult pentru ca am urmaritori, si dintr-o data redevin competitiv.

De aici coboram destul de abrupt, sunt ajuns din urma de urmaritor, dar ma tin bine de el. Cu Vlad Pop m-am intrecut 3 zile, mereu am fost aproape, am alternat la conducere si pana la urma a fost 2-1 :D. La prima mansa am castigat eu probabil pentru ca el s-a oprit pe ultimii 2 km. Poate a cedat unei tentatii la care eu am rezistat eroic, un localnic cu o sticla de bere de 2l, care m-a invitat la o degustare.

Am ajuns la finis in 5:06 h, mult mai bine decat in anul precendent, avantajul de a avea o cursa pe uscat. Am petrecut dupa-amiaza la finis, cu cei care terminasera mai inainte, in umbra portii de finis si cu bere rece. Hidratarea de dupa este foarte importanta.

Seara s-a jucat un joc gen popice, foarte interesant, dar nu as putea spune ca ma precip.

Sambata aveam 50 km, asa ca startul a fost la 8 dimineata, si tot 8 km de asfalt aveam inainte sa trecem la treburile serioase. Initial nu mi-a placut bucata, dar cei 8 km de asfalt sunt foarte buni pentru incalzire. La inceput esti mai anchilozat, apoi muschii se pun in miscare, kilometrii curg si imediat intram pe un forestier care ne scoate in 2-3 km intr-o urcare sportiva pe creasta dealului. Peisajul este iar mirific, imi vine sa chiui, si chiar scot niste chiote, profitand ca cei din fata si spatele meu sunt la cateva sute de metrii. In cativa km ne regrupam si se face o gasca misto, care o cuprinde si pe prima fata, Cristina Cecan . Parcurgem impreuna cativa km si apoi iar ne rasfiram. Am ocazia sa merg vreo 10 km cu Cristina, inclusiv pe cea mai tzapana urcare a zilei, printr-un parau pe unde profitam ca sa mergem prin apa. Superb :)

Sus avem CP, unde eu mosmondesc ca de obicei cautand diverse in singurul buzunar (greseala) al centurei, unde indesasem juma de casa, si Cristina s-a dus. De aici aveam sa fiu singur-singurel pe ultimii 15 km.

Traseul urca si coboara intr-o vale, unde avem iar CP, si urcam apoi voiniceste. daca ati crezut ca s-a terminat cu urcarile v-ati inselat, desi ne apropiem de finis urcam pe creasta impadurita a dealului. Deja s-a facut cald dar alerg destul de spornic. La ultimul CP primesc vestea ca traseul e un pic mai scurt, si mai avem doar 3 km, din care 2 sunt in coborare abrupta, care solicita muschii la maxim.

Dupa 2 km intram pe asfalt, nu inainte sa dau de Roxana, care ma trage in poza. Se trezise la timp sa-l prinda pe Robert care a terminat ca de obicei in timp record. La finis termin cei aproape 50 km cu 1800+ diferenta de nivel in 5:53. Cu un inainte sarisem de 7 ore. Poate n-au fost degeaba cei 3 mii de km alergati de atunci, sub comanda lui Radu Milea.

Dupa-amiaza am petrecut-o la fel ca ieri, vezi mai sus. Bere si socializare, iar seara impreuna cu Roxana am iesit pe 2 la beer mile. De hula-hop va zic doar ca dupa 1 an am prins si eu miscarea :D

Ziiua 3 a inceput tarziu, aveam doar 8 km, si din lene nu m-am incazit cum trebuie, asa ca nu am reusit sa accelerez decat dupa vreo 4-5 km, cand s-au incalzit motoarele, care dadusera multe rateuri. Un ritm slab pana acolo, dar un 4:10-4:20 pe ultimii km si vreo 4 min mai bine ca anul trecut.


Dupa masa e premierea si cheful de la stana Vancea, cu mancare ca la nunta. De fapt la nunta e mancare proasta pe langa ce e acolo.

Seara am petrecut-o cu gasca la un pahar de vin si alta mancare, ca mai era loc :)))

A doua zi am bagat o mica alergare de dezmortire pe dealul din spatele casei, pe care il urcasem in prima zi si apoi o groaza de ore pana acasa in masina.

Ultrabugul este un eveniment foarte bine organizat, felicitari Anne-Marie, Stefan, Mihaela &co, faceti o treaba foarte buna, ne-am simtit foarte bine.
Ne vedem si la anul ;)


marți, 9 mai 2017

Ecomarathon fake news

Din cate ati vazut azi pe Trail Runners fake news au ajuns si in alergarea montana. Un articol care probabil a dorit doar sa atrage multa vizualizari (probabil a reusit). Este a doua oara dupa povestea de anul trecut despre echipamente obligatorii si vremea rea. Daca am vazut ca merge o sa va servesc in loc de cronica concursului (vine si aia :D) un fake news veritabil despre Ecomarathon.

Tineti-va caii oameni buni, fake news incoming:

- S-a schimbat regulamentul, ai voie sa iei startul doar in adidasi noi de asfalt, obligatoriu de firma (Abibas, Bike, Shlalomon, etc). Este strict interzisa purtarea pantofilor profilati, a hainelor de compresie
- Nu mai este voie fara selfie-uri. La final organizatorii vor controla telefoanele mobile si daca nu ai minim 2 selfie-uri si 3 poze de fundal (pe fiecare bucla) esti descalificat
- Medaliile nu se mai dau finisherilor, se cumpara de la buticul de dupa pod
- Masinile se parcheaza obligatoriu pe mijlocului drumului, de preferat la start
- La start obligatoriu in fata vor sta cei mai lenti alergatori, iar depasirile pot avea loc doar daca alergatorul mai rapid isi face o poza cu cel pe care il depaseste
- Fetele care alearga in pantofi cu toc primesc juma de ora bonus
- Mihai Orleanu a fost vazut inchizand portile de la CEM, iar pastele de la pasta party s-au vandut la gram si nu au ajuns la toata lumea. Ba chiar nu au fost bune, ambele portii pe care le-am mancat
- Cornelia David a batut 3 copii la KidRace, iar Silvia pe parintii lor
- Se spune ca traseul marcat de Adi Bostan nu a mai dus la finish ci in Fagaras la cabana Podragu
- Mamaie a inchis cu lacatul Bisericuta
- La anul cola de la CP Gutanu va fi inlocuita cu aghiasma pentru alungarea duhurilor rele
- Viorel Palici a fost descalificat pentru ca a ajuns la sosire inainte ca organizatorii sa amenajeze zona de sosire
- Salomon a fost respins ca sponsor pe motivul, citez: “ce’s cu gioarsele astea, astia-s pantofi de alergare? Mars mah de aici!!!
- Echipa de alergare Salomon nu a fost lasata sa ia startul pentru ca baietii sunt lenti, iar fetele prea urate!!!! Nu creeeeeeed
- Oana Solomon (inchizatorul oficial) a fost vazuta alergand cu o ditai matura dupa ultimii alergatori
- Marmota (Gabriel Cojan) nu a fost lasat sa ia startul pentru ca avea chiloti de alergare prea lungi. Pardon, pantaloni scurti am vrut sa zic
- Ion Trandafir a alergat cu Viorel Palici in spate urcarea de la Gutanu, a coborat pe schiuri si l-a urcat si pe Soby (Gyorgy Szabolcs)
- Adelin Udeanu a scos un timp mai slab pentru ca a fost obligat sa recite o poezie in fiecare post de control. Gurile rele spun ca a fost confundat cu o papadie si cules de o domnisoara frumoasa, dar eu nu cred asta.
- 3 vegani de la coada clasamentului au ajuns pe podium dupa ce au fost alergati de o planta carnivora (sic) pana pe locul 1
- voluntarii au devorat tot de pe mesele de alimentare, iar alergatorii au mancat doar jar
- Editia din 2018 va avea urmatoarele probe: cel mai bun selfie (marele premiu) cel mai prost selfie (micul premiu), cele mai multe poze de pe traseu, cele mai multe postari pe Facebook si Whatsupp (Monica Manicuta se anunta mare favorita), cele mai multe carcoteli post-concurs si Marele Premiu adresat celor care comenteaza fara sa fi fost la cursa (lupta se anunta stransa)
- fotografii au fost obligati de catre organizatori ca intre doua poze sa mulga vacile localnicilor. Norocosii au nimerit vaci, restul boi
- Dinu Turcanu a castigat editia din 2017 a Ecomarathon. Pam pam

Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu persoane reale este total intentionata.

PS dupa cum vedeti, sa spui prostii (pe blog, pe facebook, etc este foarte usor. Un pic de retinere in a comenta negativ munca unor oameni care fac an de an cateva mii de oameni fericiti in primul weekend din mai nu ar strica

marți, 25 aprilie 2017

Brasov Marathon 2017 - Bucuria zapezii

Cine a renuntat anul acesta la Brasov Marathon din cauza vremii si a zapezii care a cazut cu furie pana in preziua concursului, nu a avut decat de pierdut. A fost o editie de poveste, de povestit  nepotilor. Primul maraton tinut integral pe zapada, una proaspata si de o grosime apreciabila.

Curtea mea de la Brasov arata de-a dreptul suprarealist cand am ajuns. Pomii au inflorit, dar sunt incarcati de zapada. Sper sa avem mere si anul acesta :)

Anul acesta sedinta tehnica se anunta mai interesanta, pentru ca aveam ultimele informatii de pe traseu. Am ales proba scurta, semimaratonul, pentru a ma menaja un pic. Pana acum am reusit sa tin sub control calendarul de curse :)

Se anunta zapada ca la balamuc, ningea de 2 zile aproape, iar organizatorii erau usor nelinistiti. Trasele de semi si maraton au fost scurtate, s-a renuntat la Valea cu Apa si la urcarea pe varful Postavaru, iar echipamentul obligatoriu a fost marit. Un pic exagerat la proba de maraton, mai ales tinand cont de prognoza de vreme cu soare de sambata. E greu sa eviti orice risc, si sa-i multumesti si pe alergatorii cu experienta de munte. E greu sa alergi in echipament de iarna, eu am alergat toata iarna in colanti (o singura pereche deodata) si nu mi-a fost frig.

Sambata dimineata era racoare, dar se anunta o zi destul de calduroasa, asa ca am imbracat echipamentul obligatoriu minim (bluza de corp si geaca de vant, cea mai subtire pe care o am).

Cateva sute de oameni la start, au fost peste 300 de finisheri, si ne asteptau 17 km de zapada si distractie. Ca de obicei multi, multi cunoscuti si prieteni, as fi vrut sa am timp sa stau cu fiecare la povesti.

Se pleaca nu foarte tare, alerg o bucata langa Adelin Udeanu si Ingrid Mutter, dar parca nu ma simt asa de in forta, motivat sa trag, asa ca atunci cand incepe distractia pe serpentinele care urca Tampa o las nitel mai moale. Moale ma si simt, dar totusi urc destul de bine. Nu foarte bine, pentru ca sunt depasit de ceva oameni. La un moment dat raman singur, dar din spate se apropie un sarpe de alergatori, asa ca ies din visare si bag un pic de carbuni.

Din spate se apropie constant grupul, dar din fericire Tampa se termina si ajungem sus, iar apoi coboram in viteza prin zapada spre saua Tampei, unde iau un gel si dau pe gat 2 pahare de apa.

De aici traseul urca spre poiana Stehill, urmand ca acolo sa facem dreapta spre oras, prin fantana Dreptatii. Poteca e ingusta, iar depasirile sunt grele, pentru ca trebuie sa accelerezi prin zapada pana la genunchi. Am depasit 2 alergatori, al treilea mi-a venit de hac, asa ca decid sa astept coborarea.

Coborarea a fost una de poveste. E genul de coborare care nu place pe alocuri, cu radacini alunecoase si colti de stanca care imbraca poteca si penalizeaza aspru orice cazatura. Nu mai era cazul, acum era doar zapada, o zapada care iti permitea sa cobori mult mai tare si amortiza orice cazatura.

Cazatura cum am dat eu dupa ce l-am depasit pe acel concurent, am sarit peste un bustean si m-am dat peste cap in zapada mare. In 2 secunde alergam iar si radeam. In fata mea un concurent cazuse din poteca, tot fara consecinte, si era tras afara de alti 3 alergatori. Apoi am cazut si eu din poteca la troita, dar zapada amortizeaza foarte bine.

De aici inconjuram Tampa pe partea dinspre oras, ca apoi sa inceapa partea cea mai tare, urcarea pe treptele lui Gabony, loc unde am bagat si ultimul gel. Treptele erau pline de oameni, toti in varsta, dar foarte fair play, ne-au facut loc imediat.

A urmat creasta Tampei si a doua coborare in saua Tampei, de unde urma sa inconjuram Tampa si pe partea dinspre Racadau. Acolo am dat si de noroi si zloata, dar si de portiunea usor in urcare care mie imi convine e minune si unde am accelerat cat am putut.

Traseul a inconjurat Tampa si la telecabina a coborat in oras spre piata Sfatului unde era finisul

Au fost 2:06 h si locul 45 din 340 de participanti. Apoi am profitat de toate facilitatile oferite de CPNT, gulas, mix de stafide cu nuci si seminte, masaj, gulas, iar mix, iar gulas si socializare cu toata lumea.

Organizare excelenta, marcaj perfect, puncte de alimentare generoase, kit consistent, multe de facut in piata, pacat ca acest concurs nu are parte de o promovare mai puternica, pentru ca toata lumea pleaca acasa multumita. Este unul din concursurile mele preferate, Brasov Marathon nu se rateaza!

Ne vedem si la anul, vedem daca la maraton sau semi. Poate incerc si crosul :)))

PS multumesc mult pt pozele superbe fotografilor Luiza Loloiu (cele mai faine poze de la Bv Marathon), Lucian Liteanu si Victor Grigore

luni, 17 aprilie 2017

Antrenament de alergare cu sau fara antrenor?

Acest articol se adreseaza cu precadere celor care vor sa progreseze, sa alerge mai repede , mai departe, si cu ocazia asta sa slabeasca, sa se tonifieze si sa adopte un stil de viata mai sanatos. Daca alergati doar de recreere probabil o sa vi se para amuzanta "nebunia" noastra :)

Eu am inceput sa alerg in 2010, cand am inceput sa alerg regulat pentru a putea participa la Maratonul International Bucuresti. Pana atunci mai alergam o data la cateva saptamani/luni si nu eram in stare sa ocolesc lacul Herastrau fara sa ma opresc de cateva ori. Dupa, chiar daca terminasem un maraton, nu am deveni mai serios, desi imi doream timpi mai buni la maraton, pe care evident nu i-am obtinut. Practicam in paralel si handbalul, jucam la o echipa de mixt, si am vreo 3 sezoane complete de divizia B (a treia liga). Mergeam de 2 ori pe saptamana la antrenamentul de handbal si nu ratam nici un turneu.

Cu timpul am inceput sa alerg si trail (cam de acum 4-5 ani) intai 3-4 concursuri pe an, apoi din ce in ce mai multe. Ma antrenam mai mult pe la concursuri, si mai ieseam cu prietenii sa alerg. Ca sa va dati seama se inseamna sa te antrenezi prin concursuri, primul MPC (Maratonul Piatra Craiului) a fost in 8 ore, Brasov Marathon in 7 ore, Aiud in aproape 7 ore, Intersport Brasov 2 ore jumate, Ecomaratonul in 7-8 ore si asa mai departe. Pe plat aveam timpi de 4.45-5 h

Cam asta e nivelul si timpii care pot fi atinsi daca ai oarecare background sportiv (nu ma refer la sport de performanta, ci la activ, miscare, etc) incluzand aici si mersul pe munte, dar fara antrenament serios. Poti si vei creste in viteza si rezistenta doar mergand la concursuri.

In timp am reusit sa alerg de 1-2 pe saptamana macar, iar cand aveam 3 alergari pe saptamana (nu foarte des) era sarbatoare. Dar 2-3 saptamani fara alergari nu era ceva neobisnuit.

Ultimul sezon de handbal s-a combinat cu o lista densa de concursuri, iar la handbal am jucat mult pentru ca eram putini, mai ales pe finalul sezonului, cand am tras tare sa incheiam fara sa fim descalificati. Jucam si pivot, un post foarte fizic, dar sa nu va inchipuiti ca rupeam norii. De multe ori nu prindeam mingea, dar asa cum va puteti inchipui, alergam mult si puneam osul la bataie.

Am pus osul asa bine ca m-am accidentat destul de grav. Nu a fost ceva evident de la inceput, si imi dadeam seama numai pe coborari spre final, cand aveam dureri din ce inc e mai mari. Pana la urma s-a dovedit a fi o ruptura la muschii abdominali, o hernie inghinala care a trebuit operata.

Mi-am invatat lectia, am renuntat cu parere de rau la handbal si am inceput sa fac si cross training, inot/bicla, streching, lucrez regulat cu un kinetoterapeut grozav.

Totusi, desi am inceput sa alerg mai regulat, m-am informat nitel, am redus numarul curselor facute aiurea, nu am crescut atat cat mi-as fi dorit. Nu reuseam sa-mi fac un program de care sa ma tin, nu reuseam sa alternez antrenamentele (faceam numai alergari usoare), iar vremea urata ma tinea in casa. Iti suna familiar?

Si ca sa intru in subiectul articolului, categoric eu recomand antrenamentul cu antrenor. Daca nu esti un geniu autodidact, un talent natural (aici il simt deja pe Robert Hajnal cum stramba din nas, vezi aici parerea lui despre talent), cu organizare si vointa de fier, ai nevoie de un antrenor care sa te ajute sa progresezi.

Exista antrenori la care puteti apela (aproape) gratuit si exista antrenori care castiga din asta, asa cum e si normal. Din prima categorie sunt Stefan Oprina si Ben Ami.

Am incercat de vreo 2 ori sa ajung la Fane Oprina, o data am si reusit sa ajung, cu ceva intarziere, si nu am mai gasit trupa, care se gasea tot in zona Stadionului National, dar pe langa turnul de parasutism. Nu ma potriveam deloc cu ora si ziua. La Ben Ami am avut mai mult noroc, ziua de joi era parca mai potrivita, dar ora facea sa ajung cam la 2-3 antren pe luna (din 4).

Poate ati remarcat o crestere a vitezei si a rezistentei mele in ultimul timp. Se datoreaza muncii cu cap, ajutata de oameni care se pricep. Mai intai a fost Ben Ami, care face niste antrenamente foarte interesante joi de la ora 18 pe Dinamo. Mi-au prins tare bine, chiar daca 2 zile eram scos din circuit. Se gasesc acolo oameni de toate nivelele, ai cu cine alerga.

Din pacate la un moment dat s-au schimbat apele la munca, si mi-a fost imposibil sa mai ajung pe Dinamo joi la 6. In plus, avem o mare problema in restul zilelor, ajungand de multe ori sa alerg joi si eventual duminica, daca iesea gasca din Tineretului la long run. Aveam nevoie de un program facut special pentru mine, care sa-mi dea o tema in (aproape) fiecare zi, asa incat sa-mi inving lenea si comoditatea si mai ales sa ma pregateasca pentru alergare montana. Si asa am ajuns la Team Run.

Inca cateva cuvinte despre Ben Ami, pe care foarte multi de pe grupurile de alergare il percep la pe un personaj controversat, pentru ca are o gura bogata. Ben la antrenamente e cu totul alt om, nu exista termen de comparatie cu Ben Ami de pe Alergare. Chiar daca nu sunt deloc usoare, tine niste antrenamente foarte bune pe Dinamo, incercati sa faceti abstractie de scandalurile de pe fb :)

Mi-a luat ceva timp sa ajung la www.teamrun.ro, desi imi dadeam seama cu ceva luni inainte ca asta e solutia. Un program numai pentru mine, pe care puteam sa-l fac langa casa, dimineata seara sau cand aveam timp. Pentru costuri gasiti cele 2 paliere tarifare pe site.

Desi am o mare admiratie personala pentru omul si atletul Marius Ionescu, si este in mod evident cel mai bun atlet roman al ultimilor ani la curse de plat, eu sunt un alergator de trail, si unul care vrea sa creada ca e ultraatlet. Deci alegerea era evidenta, Radu Milea, atlet care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare.

Lucrez cu Radu Milea de la jumatea lui iulie 2016, si rezultatele s-au vazut destul de repede cred. Am trecut de la 2 antrenamente la 5 antrenamente pe saptamana, 8-10 ore de alergare. Ca sa va faceti o idee, luni seara primesc programul de antrenament, luni zi de pauza, si de marti incep, marti fiind o zi mai usoara, miercuri dau de greu, vineri e mai usor, iar de obicei sambata (cateodata duminica) am dat de dracu. E un program facut special pentru mine, si care e suficient de diversificat ca sa nu am timp sa ma plictisesc. Cateodata imi scuip plamanii, intotdeauna trebuie sa trag tare ca sa-mi fac planul din ziua respectiva, de multe ori nu-mi iese, alte dati iese chiar mai bine.
Radu ma mai ajuta si cu programarea curselor, alegerea sustinatoarelor de efort (citeste vitamine) si in general imi raspunde la orice intrebare. Programul de antrenament este facut in jurul programului meu saptamanal, si nu-mi afecteaza viata personala. Depinde de tine si ce-ti doresti cat de strict este programul. Nimic nu vine fara munca!

Pare surprinzator, dar faptul ca dau o suma de bani lunar, m-a facut mai constincios si mai serios. In plus se vede diferenta intre programul stil dupa ureche dinainte si program facut de un profesionist.

In afara de Ben Ami, in Bucuresti mai puteti merge la antrenamentele Trupei lui Fane. Fane Oprina este in primul rand un alergator foarte rapid, si in al doilea rand un antrenor foarte bun. Antrenamentele lui sunt deschise tuturor, foarte apreciate de catre participanti, iar rezultatele se vad in competitii cu ochiul liber. Nu va pot spune foarte multe despre antrenamentele lui, pentru ca nu vreau sa vorbesc din auzite.

Exista o practica atat la Fane cat si la Ben Ami, cei care vin dau o suma simbolica, daca vor evident, antrenorii nu o sa va ceara. O foarte mica compensatie in raport cu castigul vostru.

Fane si Ben sunt varianta gratis, mai exista un numar de oameni care lucreaza ca personal trainer, si aici ii mentionez pe Victor Vlad, Stelian Tufaru, Florin Munteanu (daca nu gresesc), Gabriel Solomon, Alin Bugari (http://www.antrenamente-alergare.ro). Nu stiu prea multe despre cum lucreaza, doar ca toti sunt alergatori foarte buni. Probabil unii dintre voi aveti acces ca angajati la antrenamentele lui Victor sau Gabriel si ati putea sa ne spuneti mai multe.

Dar lumea nu se opreste la Bucuresti, sunt sigur ca macar cativa bombaniti deja. Ce gasim in afara Bucurestiului? Ben Ami tine marti acelasi antrenament la Ploiesti, iar pentru cele 2 site-uri nu prea conteaza unde te afli. Cu siguranta mai exista atleti/antrenori care antreneaza gratis sau contrac cost, si pe care nu-i stiu eu. Daca vor sa ne impartaseasca si noua, si poate sa-si faca un pic de reclama, sa-mi scrie si voi completa articolul. Nu conteaza locatia :)

De exemplu am aflat azi ca sotii Nicoleta si Costel Grasu, fosti aruncatori de greutati de talie mondiala, cu multe campionate si olimpiade la activ, antreneaza in mod gratuit 2 veterani, care au iesit recent campioni la categoria lor de varsta. Foarte tare si foarte frumos din partea lor. respect.
Multumesc Alexandru Daniel Nestian pentru informatie.

Ca o concluzie, recomandarea mea este sa lucrati cu un antrenor, nu doar ca sa progresati, ci si ca sa va protejati si sa va antrenati cu cap. Nu conteaza cat de iesit din forma, slab/gras, fumator, ca nu aveti mult timp, etc. Este ideal si daca va reveniti dupa o accidentare, pentru ca va poate ajuta la o recuperare fara probleme.

Nu o sa va fac o recomandare anume, si poate ce mi se potriveste mie nu vi se va potrivi si voua. ce  stiu sigur este ca oricare din cei anumerati mai sus va poate ajuta mai bine decat va puteti ajuta singuri.

Eiu pledez pentru un antrenament facut cu cap, care sa va mentina sanatosi si sa va ajute sa va indepliniti visele.


PS daca v-a placut articolul un share ajuta sa ajunga si la alti alergatori :)



luni, 3 aprilie 2017

Semimaraton Brasov 2017 - din ce in ce mai bine

Cursa din fata casei, se pleaca din piata Unirii din Brasov, cam la 100m de casa mea, deci clar nu am cum sa lipsesc de la cursa asta. Am fost la ultimele 5 editii (din 6), prilej foarte bun sa-mi masor progresul fata de anul precedent.

Din nou am avut o saptamana foarte grea la birou (scuze, scuze), ceea ce m-a impiedicat sa-i fac programul de recuperare dupa Aiud Maraton. Unul din beneficiile curselor mai dese este ca organismul invata sa se recupereze rapid, desi asta nu inseamna ca nu trebuie sa faci nimic. Am reusit sa ajung la kineto, am ratat atrenementul de joi (cel mai important), asa ca am avut practic doar 2 alergari in saptamana respectiva, unul usor marti si unul si mai usor vineri dimineata.

Am ajuns vineri seara in Brasov, si am fost sa-mi iau kitul. Mi s-a parut bine organizat, nu era multa lume, dar organizarea de la sala era brici.

Planul de cursa era usor de facut, stiu traseul foarte bine, ma antrenez pe el din cand in cand. Urma sa incercam sa alergam iar impreuna eu si Tibi, sa plecam tare ( nu foarte tare, moderat, asa ca la 10k) din fata si urcam Poiana cat de repede putem. Un gel inainte, un gel si un activator in Poiana si un gel in Racadau. In rest blana si sa sa sfaraie calcaiele.

miercuri, 29 martie 2017

Aiud Maraton 2017 - intre Sparta si Mordor

Aiud e un loc special pentru mine, acolo mi-am facut toate vacantele cand eram mic, la bunici :). Care bunici nu mai sunt cu noi de ceva vreme, dar asta nu inseamna ca i-am uitat. Incerc sa ajung macar o data pe an la Aiud, si daca avem si un maraton la indemana, cu atat mai bine.

Probabil ati auzit de Aiud Maraton si de organizatorul ei (impreuna cu o echipa inimoasa) Levente Polgar. O competitie cu standarde de organizare inalte, cu multi atleti valorosi la start (Gyorgy Szabolcs-Istvan - Sabi, Bogya Tamas, Andrei Balasan, Vitalie Gheorghita, Cosmin Szekely la semimaraton, iar la fete Ingrid Mutter), o colectie de elite. Organizarea este foarte buna, tricou tehnic, medalie artistica de metal, gulash la final, puncte de alimentare bine aprovizionate, cronometrare cu chip, sponsori numerosi, etc. Lipseste ceva? Da, taxa de inscriere, pentru al treilea an consecutiv nu exista. Cum se descurca Levi &comp? Doar ei stiu :)

Ca de obicei la mine Aiud Maraton e o deplasare cu familia, stau la rude si ma bucur de celebra ospitalitate ardeleneasca. Scuze pentru cei care au vrut sa vina cu mine si a trebuit sa-i refuz.

luni, 27 februarie 2017

Cateva idei pentru organizatorii de concursuri de trail

Eu nu sunt un sportiv profesionist sau vreun atlet de top. In schimb particip cu placere la multe concursuri de alergare mai ales montana. Cam 15-20 pe an. La majoritatea platesc taxa (exista si unele gratuite, si mai plateste si firma) si cum sponsori care dau bani nu prea sunt in alergarea montana, din banii pe care ii dam noi participantii se face mare parte din bugetul unui concurs. Imi este si frica sa calculez cat cheltuiesc anual pentru placerea de a alerga pe munte.

Plec de la ideea ca un feedback constructiv este genul de critica dorita de organizatori. Chiar nu stiu daca critica este termenul potrivit, luati-le ca niste sugestii pentru a face concursurile voastre si mai atractive.

As fi fericit sa stiu data concursurilor din vreme, foarte din vreme, ca sa-mi pot fac calendarul competitional, preferabil din pauza de toamna-iarna, dar macar pana in decembrie-ianuarie. Odata ce ati stabilit data concursului, oameni buni, puneti-o vizibil pe site-ul vostru, undeva sus si foarte vizibil. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma chioresc dupa data concursului sau chiar sa trebuiasca sa ma uit prin regulament.

Apreciez ofertele gen happy registration day (Retezat Sky Race a dat tonul aici), o zi in care te poti inregistra la un pret foarte bun. Este bine atat pentru bugetul meu cat si pentru al vostru. Este bine si daca aveti palierele tarifare, pentru ca incurajati inregistrarea mai rapida si aveti si voi banii mai repede in cont.

Imi place si sa pot alege ce am in kit. Va dati seama ca dulapul meu geme de tricouri, dar daca aveti un design deosebit la tricou (cum au de exemplu mereu Ciucas si 2x2) platesc bucuros mai mult ca sa-l am. De exemplu acum cativa ani am platit dupa concurs ca sa am tricoul superb de la 2x2. Este extraordinar ce se intampla la Ciucas X3, unde poti sa alegi sa-ti iei doar numarul de concurs, dar poti adauga si o groaza de alte materiale .

Incercati si altceva in afara de tricou si buff. Cel mai mult port bluza de corp de la editia aniversara cu numarul 10 a Maratonul Pietrei Craiului, pe care o port in oras si pe munte. As aprecia hanorace, bluze de corp, haine de compresie, geaca de vant.

Sunt prea putine materiale care pot fi cumparate, produse branduite pe care puteti sa scoateti bani. Imi beau cafeaua dimineata cu cana de la Ecomaraton, am cumparat de la ei destule produse pe care le-am facut cadou. Descoperiti merchandising-ul si cred ca veti avea o surpriza.

Dragostea trece prin stomac, asa ca apreciez o mancare buna dupa concurs. Campion a fost gulashul de la Aiud Maraton (concurs fara taxa dar cu conditii deosebite)

Chiar daca nu vin la un concurs pentru medalie, apreciez o medalie frumoasa. Eu mi le tin pe ale mele chiar langa biroul meu si ma uit de multe ori cu drag la ele. Amintiri frumoase :)
 Am apreciat foarte mult la Ciucas X3 faptul ca medaliile au fost deosebite pentru cele 3 curse, chiar daca a fost un efort si o cheltuiala in plus. La alte concursuri mi s-a parut usor aiurea ca cei de la 8km au primit aceasi medalie ca cei de la 100k. Nu e asa important, dar apreciez efortul

Chiar daca este un efort logistic in plus, apreciez ca din ce in ce mai multe concursuri permit schimbari si transferuri de inregistrari. Eu le-as permite cu o taxa modica, asa incat oamenii sa devina nitel mai responsabili. Cum organizez de 2 ori pe an participarea colegilor mei la maratonul si semimaratonul Bucuresti, stiu pe propria piele cat de neseriosi sunt unii oameni si cat de enervant si consumator de timp este sa gestionezi aceste modificari. O taxa de 20-30 lei per schimbare va permite sa platiti pe cineva care sa se ocupe de treaba asta.

Un aspect la care nu fac rabat este marcarea traseului. In general lucrurile stau bine, dar mai sunt cateva concursuri la care an de an sunt probleme. Nu sunt probleme la concursurile organizate de alergatori, care stiu foarte bine cum trebuie marcat un concurs. Probleme au fost an de an la Transilvania 100k. Nu inteleg de ce nu isi iau un director de traseu dintre alergatorii din zona Zarnesti-Brasov. Chiar ai de unde alege si sunt sigur ca ar gasi usor. Concurenta e din ce in ce mai mare, iar acum ii salveaza doar faptul ca nu este alt ultra in perioada aceea.Eu sper sa fi invatat din greseli si anul asta le mai acord o sansa.

Sunt prea putine evenimente inainte de concurs, unde pot fi implicati si cei care ne insotesc. Curse ale copiilor (ne pregatim viitorul) apar la din ce in ce mai multe concursuri, dar sunt inca putine evenimente post concurs. Exemple bune sunt celebrul mic dejun de duminica de la Ecomaraton, focul de tabara si chefurile de la Retezat, Corcova, Postavaru, etc. Prea putin inca, in multe cazuri organizatorii strang taraba imediat dupa concurs si gata. Trebuie sa va ganditi ca unii participanti vin de departe si poate ar venimai multi daca le oferiti si altceva in afara de cursa. Un fel de after party ar fi ideal sa fie. Poate si ceva duminica, pentru ca nu toata lumea vrea sa plece imediat acasa. O drumetie, o alergare de dezmortire, ceva de facut pana in pranz. Sau chiar un pranz cu mancare la ceaun (contra cost) ceva sa transforme concursul vostru intr-un eveniment de 2 zile.

Verificarea echipamentului obligatoriu (acolo unde exista) ar trebui sa fie obligatorie. Din pacate se face doar la unele concursuri. Nu va bazati prea mult pe declaratia pe proprie raspundere, nu va acopera integral si NU inlatura raspunderea voastra.

In cazul foarte de dorit in care aveti recomandari de cazare, nu strica sa spuneti pe site care pensiuni mai au locuri si care nu. Este frustrant sa suni la multe pensiuni si sa ti se raspunda ca nu mai au loc. Stiu ca e o povara in plus, dar ati marca niste puncte la capitolul satisfactia clientului.

Sunt sigur ca am uitat/omis o groaza de idei, si va incurajez sa fiti cat mai creativi. Noi va apreciam efortul si va vom vizita in numar cat mai mare.

AMR cateva sapatamani pana la un nou sezon de trail running :)

luni, 30 ianuarie 2017

Gerar 2017 - Viscolul bate tare

Viscolul brasovean a fost o idee comuna cu fratele meu in ale alergarii Tibi Toro. Eu am observat ca timpul cu care s-a castigat in 2016 la mixt era de 1:32, ceea ce deschidea destule posibilitati dupa cursa reusita de la Maratonul International Bucuresti. Tibi stiu ca a fugit mereu mai bine ca mine, asa ca ramanea sa gasim fata care alerge 1:30 fara probleme. Tibi este coleg de munca cu Iulia Gainariu, alergatoare care nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare, multipla invingatoare la MPC si la alte maratoane de trail si mai nou de sosea, desi este inca foarte tanara. Sincer nu ma asteptam sa accepte, dar Iulia a acceptat imediat, asa ca ne-am inscris din prima ora . Mai ramane sa ne antrenam, ceea ce s-a dovedit a fi mai greu decat m-am asteptat.

Toamna asta am decontat mai multe pacate si un an bun de alergare. Dupa mica fractura de la Ciucas de care v-am mai povestit, dupa pauza de 2 saptamani de la sfarsitul lui octombrie, abia ma apucasem de antrenamente cand am avut o hemoragie la un ochi care m-a trimis o luna intr-o pauza fortata, timp in care am incercat toate investigatiile posibile si imposibile pentru a afla cauza. Nu am reusit decat sa cheltui o groaza de bani, si sa stau o luna luunga pe bara, timp in care mi-am pus 6 feluri de picaturi in ochi.

M-am reapucat de alergare in decembrie, iar dupa o saptamana am alergat un 5km la Christmas Tri, unde am avut ocazia sa vad cat am pierdut in luna de pauza. M-am sufocat dupa 2 km cu 4 pe mie, desi ma incalzisem bine. Ma gandeam cu groaza ca vine Iulia cu viteza ei supersonica si nu o sa ma tin dupa ea, si echipa o sa piarda din cauza mea. A fost motivatia care m-a facut sa ies la antrenament pe orice vreme si indiferent de zapada de afara.

Foarte grea a fost luna ianuarie, cu o cifra de 220 km alergati in conditii grele, pe zapada si gheata, cu timpi care nu-mi ieseau, si viteze care imi pareau imposibil de obtinut. Singura veste buna a fost ca traseul era aproape in intregime curatat, si deci puteam sa alergam in incaltarile de asfalt.

Din cauza ca Iulia a fost plecata o buna bucata din tara, nu am apucat sa alerg decat de 2 ori cu Tibi, dar pe gheata, si deci nu cu o viteza de concurs. Ne-am vazut toti 3 inainte de cursa, cand am luat kiturile si imediat am plecat in recunoastere in zona de la uzina, sa vedem la lumina zilei cat de rau se prezinta situatia. Am vazut ca era ok, asa ca am plecat sa ne schimbam si am iesit la incalzire.

Dupa incalzire ne-am mosmondit toti 3 atat incat am intrat in zona de start cu 10 secunde inainte de start, care start ne-a prins pe la jumatea plutonului, departe de echipele bune care bineinteles au plecat tare. Norocul nostru e ca s-a deschis un culoare usor in diagonala, asa ca am plecat intr-un sprint furios pe el, si timp de 6-700 m am zigzagat periculos incercand sa depasim cele mai multe echipe. Deja vedeam 2 echipe alergand tare la 100-150 m in fata noastra. Asta e, am strans din dinti si am bagat carbuni. Iulia a venit repede langa mine si a preluat trena si ne-a dus cu sub 4 pe mie in urmarire. Am ramas usor socat cand am depasit echipa de vedete Ingrid Mutter, Denisa Dragomir si Geanina Tanase (asa ceva cred ca nu se va mai intampla). Cand a inceput urcarea pe deal distanta s-a redus cam la 50 m si tragand impreuna am redus treptat si am intrat in pluton pe coborarea de pe deal.

Deja eram foarte frumos aliniati, Sana Sport in frunte, echipa Marianei Nenu a doua, si noi in ultima pozitie. Toate cele 3 fete erau in pozitia de mijloc, incadrate de coechipieri. Era un fel de formatie militara, formatie care s-a mentinut aproape 3 ture. Am profitat de trena dusa de altii ca sa ne tragem nitel sufletul, dupa goana. Mie ritmul imi convenea, dar o simteam pe Iulia ca ar fi alergat mai repede, si ma bucuram ca se merge in pluton :))).

Deja intampinam probleme de trafic, echipe de la cursa masculina pe final de cursa, asa ca strigam si ne anuntam prezenta ca sa ne faca loc. As vrea sa profit de prilej si sa le multumesc tuturor celor pe care poate i-am agasat cu strigatele noastre si care fara exceptie ne-au facut loc cu sportivitate, ba ne-au mai si incurajat. Scuze si multumiri celor care m-au recunoscut si m-au incurajat. Pulsul era sus, si de cele mai multe ori nu mi-am permis sa-mi iau ochii de pe traseu, orice pas gresit putea sa ma coste scump, si echipa sa aiba de suferit. V-am auzit pe toti chiar daca nu am putut sa va raspund si am prins aripi de fiecare data. Va multumesc :)

Iulia tatoneaza echipa Marianei si ii depaseste de cateva ori, pana trecem de ei si ne instalam dupa Sana Sport. Din pacate Tibi nu se simte asa bine pe bucata asta (nici eu), asa ca desi depasim si ne distantam de echipa Ideal Pack, incepe sa se faca distanta si intre noi si Sana Sport. Eu si Iulia alergam cot la cot cu Tibi in spatele nostru la cativa metrii. Cei de la Sana Sport au prins momentul si au accelerat usor si ne-au distantat. O tactica bine pusa in practica. Nici eu nu eram la acel moment la un nivel de energie prea mare. Am asteptat sa ajung aproape de start/sosire si am apelat la un gel si la activatorul de la Sponser, arma secreta. Nu am apucat sa infasc un pahar cu lichid pt ca erau alti alergatori la masa de alimentare. Cursa asta nu am reusit deloc sa iau ceva de pe masa pentru ca efectiv treceam in viteza pe acolo, si ba erau alti oameni acolo, ba voluntarii nu erau pe faza. O singura data a fost cat pe ce, dar un alergator mai lent s-a interpus intre mine si voluntarul cu tava, fara sa ma vada ca vin din spate, asa ca m-am lasat pagubas :)))

Activatorul si gelul si-au facut efect repede si am venit langa Iulia. Am incercat sa marim viteza, dar din pacare nu am reusit sa alergam mai repede, eu si Tibi, pentru ca Iulia ar fi putut cu siguranta sa alerge mult mai repede. Sana Sport se indepartau incetisor, si aveau sa scape in castigatori. In spatele nostru Denisa Dragomir si Ingrid Mutter stateau la taclale de parca nu alergau cu 4:20/km :))))

Tibi si-a revenit foarte frumos din tura a 5-ea si am alergat iar cu totii cot la cot. De data asta nu mai aveam pe nimeni in fata, asa ca am ragusit cat am strigat sa ne semnalam prezenta. Turele au trecut foarte repede, nu ai timp sa respiri, nu ai timp sa faci giumbuslucurile care sunt traditionale la Gerar. S-a lasat si mai frig, dar raman conditii bune de alergare.

Intram in ultima tura si lucrurile erau clare. Sana Sport a castigat cu 1:05 min in fata noastre, iar echipa Marianei a venit la 2:20 in spatele nostru.

Am trecut de mana linia de sosire in 1:31:01, un timp decent, pe locul 2 la categoria mixt, al sapteteal timp daca punem toate clasamentele si facem un open, ceea ce la Gerar nu exista. Daca Iulia va dori sa alerge si la anul cu noi cu siguranta vom putea sa reducem cateva minute din el. Am incercat si o mica alergare de revenire, dar ne-am dat seama ca eram toti 3 uzi leoarca, de parca iesisem de sub dus, asa ca dupa cateva poze si imbratisari am tulit-o in interior.

Inainte de festivitatea de premiere Tibi ne-a dat mari emotii, i s-a facut rau si chiar a lesinat, cazand inainte sa apuce cineva sa-l prinda pe gresia din sala mare. Si-a revenit repede, ba chiar a gasit energie sa urce cu noi pe podium. El a fost cu adevarat eroul echipei noastre, intrucat el e obisnuit sa alerge mai mult in panta, si probabil i-a fost mult mai greu decat mie sau Iuliei. Vorbind de Iulia a fost un adevarat privilegiu sa alerg cu ea in echipa. O stiam de ceva vreme, i-am admirat performantele, victoriile de la MPC, timpii extraterestrii :)

Am avut o echipa grozava, cea mai bune pe care mi-o puteam dori si va multumesc Iulia si Tibi :)

Cateva cuvinte despre organizare, un kit foarte bogat, totul foarte bine pus la punct, voluntari foarte simpatici si traseul bine delimitat. Singura observatie ar fi cu ora de start. daca se incepea la 2 am fi prins si noi putin soare, o raritate in zilele acestea. A fost fain si pe noapte, cu exceptia celor 2-3 ocazii cand am calcat direct intr-o balta :))))

A fost prima data cand am purtat echipamentul de membru al echipei Ciucas, din care sunt mandru ca fac parte. Seara s-a incheiat cum nu se putea mai bine, in Piranha la o masa cu Ciucas & friends

Ne vedem si la anul :)

marți, 3 ianuarie 2017

Planuri pt 2017 - vand rinichi

A trecut si anul 2016, un an cu bune si rele pentru mine. Cu 2633 km alergati si cu cateva concursuri alergate. Ce e cu rinichiul? Rabdare si veti afla :)

In 2016 am alergat 612 km in concurs (distante masurate cu ceasul meu) la un numar de 17 concursuri, din care 2 ultra, 6 maratoane montane, 2 curse de 30 km, 3 semimaratoane, o cursa de 10km. Nu au fost cine stie ce rezultate, ma rog, nu cred ca se astepta cineva sa rup norii. Am reusit sa cobor sub 1:30 pe plat, ducand PB-ul meu la 1:28 h, iar la 10km in primavara am alergat 40:26, ceea ce la categoria mea de varsta a fost locul 2 (primul fiind un marocan, care era deja la dus cand am terminat eu :D.
Rezultatul care m-a bucurat cel mai mult a fost cele putin sub 20 de ore de la Ciucas, rezultat obtinut in conditii grele, alargand (fara sa stiu) cu o fractura la un oscior la mana dreapta, metacarpian V, cam pe la km 23 (din 105). Fractura a fost o mostra de prostie pura, ma uitam dupa fotografi si m-am impiedicat de un smoc de iarba. Deci nimic eroic, dimpotriva. Povestea o gasit aici

Apoi am fost nevoit sa alerg la urmatoarele 2 curse cu o orteza. Cel mai complicat a fost la Maratonul Piatra Craiului, unde orteza simteam ca ma dezechilibreaza un pic pe coborarile mai tehnice de la Marele Grohotis. Timpul sub 6 ore e decent, dar cam atat.

Lista completa a concursurilor

1   Gerar: 21 km
2.  Green Flow: 14 km (Piatra Mare)
3.  Maratonul Zapezii: 30 km
4.  Aiud Maraton: 45 km
5.  Semimaraton Intersport: 19 km
6.  Sinaia S-Karp 13 km
7.  NN 10 km
8.  Brasov Maraton: 38 km
9.  Ecomaraton: 40 km
10. Transilvania 100k: 30 km
11. Ultrabug: 100 km
12. Olympos Marathon: 44 km
13. Ciucas Ultra: 103 km
14. MPC: 37 km
15. MIB Semimaraton : 21 km
16. Hercules Maraton: 44 km
17. Bunloc Vertical : 3 km

Cat priveste antrenamentele in 2016 am mers in prima jumatate la sedintele lui Ben Ami din fiecare joi pe Dinamo. Ma rog, atunci cand am putut sa ajung, pentru ca ora 6 este una care mi-a pus mari probleme, avand in vedere ca termin munca la 6 si am biroul in capatul Militarilor, adica in cealalta parte a Bucurestiului. In rest antrenemanetul e foarte fain si dur. Dezavantajul e ca ma cam scotea pentru cel putin 2 zile din circuit, iar eu de multe ori sambata aveam concurs. Problema mea la antrenamente este ca de multe ori sunt lenes, air cand ies la alergare fac mai mult alergari usoare, pe la 5:30.

In vara, dupa o perioada cand am alergat foarte putin am decis sa infrunt realitatea si sa admit ca nu sunt in stare sa ma descurc de unul singur. Asa ca am apelat la TeamRun, mai exact la Radu Milea pentru un plan de antrenament si sfaturi profesioniste. De ce Radu Milea? Pentru ca e un foarte bun alergator de ultra, si un antrenor excelent. M-am document nitel pe la unii elevi, iar feedback-ul a fost unul pozitiv. De la sfarsitul lui iulie lucrez cu el, iar de la 2-3 antrenamente (in saptamanile bune) si 150 km pe luna am trecut la 5 antrenamente pe saptamana si 300 km pe luna. Nu e deloc usor, a trebuit in multe zile sa ma trezesc foarte devreme sau sa alerg la 35 de grade pentru ca dimineata avusesem treaba (lene :D). Rezultatele s-au vazut destul de repede, dar sper ca e doar inceputul :)
Ar fi fost si mai bine daca nu as fi tras cu niste probleme medicale care m-au tras complet pe bara in noiembrie, plus recuperarea destul de greoaie la mana dreapta.

Asta vara am facut o alta pauza de la antrenamente ca sa-mi indeplinesc un vis vechi, Matterhorn pe ruta Leone. Cei care ma urmariti pe Instagram, sa stiti ca inca mai am poze superbe pe care o sa le pun din cand in cand ;)

Tot in 2016 am avut onoarea sa ma alatur echipei Ciucas X3, multumiri Alexandra si Dragos State :)

Ce va fi in 2017? M-am inscris la UTMB, la proba TDS de 120 km. Mi-a lipsit 1 punct ca sa ma pot inscrie la UTMB 160 km, asa ca anul asta o sa iau masuri ca sa am puncte pentru 2018. Pana la TDS o sa alerg la deja obisnuitele curse aproape de sufletul meu Ecomaraton, Aiud, Brasov (ambele), Rasnov (tot 30km), Ciucas, Gerar, MPC, dar si iubiri mai noi ca Ultrabug sau Hercules. In plus, o sa merg probabil la Transilvania 100, la proba lunga, in principal pentru puncte, desi sunt constient de problemele de an de an la partea de marcare a traseului.

Asta pana in iunie, pentru ca ce voi face in vara depinde foarte mult de obiectivul principal varful Khan Tengri din muntii Tian-Shan, 7010m. Daca o sa facem rost de bani o sa incercam sa urcam si Lenin (7134m) pentru aclimatizare. E nevoie de bani pentru echipament (nu poti merge in Tian-Shan fara bocanci de altitudine, sac de dormit, etc), pentru ca echipamentul meu in mare parte nu e suficient de bun, pentru pachetele de servicii (zbor cu elicopterul la tabara de baza, cazare si masa acolo, permise, etc) si bilete de avion. Daca cineva se simte generos si doreste sa sponsorizeze un alpinist (nu de top :D) pot sa ofer la schimb publicitate pe blogul meu si pe fb, cu o audienta destul de bun, ca si la partenerii media pe care expeditia noastra ii va avea. Voi face parte dintr-o expeditia cu alpinisti valorosi, dar despre asta intr-un articol separat.

Cum sunt sanse incerte pentru sponsorizari, ajungem si la rinichiul meu, deocamdata singura varianta cu valoare certa :)))
Evident glumesc, sau cel putin asa sper.

Se anunta un 2017 interesant ;)